Ziua internațională a drepturilor copiilor
La data de 20 noiembrie celebram anual Ziua Internațională a Drepturilor Copiilor, iar acest eveniment ne ofera prilejul de a reflecta la datoria pe care o avem cu totii în a apăra și a ajuta cea mai vulnerabila parte a societatii – copilul. Indiferent ca vorbim despre cazul țărilor care exploatează forța de muncă a celor tineri, fie ca vorbim despre violența domestică sau despre bullying-ul din incinta scolilor, în toate situațiile ne referim la forme ale abuzului de putere.
Copiii depind de noi pentru a-si putea construi limite sanatoase ale integritatii fizice, emotionale si intelectuale. Copiii de astazi sunt cei care vor decide cursul lumii de maine, iar faptele noastre servesc drept modele comportamentale. De la felul in care ii tratam pe cei mai vulnerabili, pana la modul in care alegem sa ne exprimam nemultumirea, cei mici preiau si perpetueaza ceea ce invata de la adulti. Ceea ce semanam este ceea ce vom culege in viitor.
Ne-am reunit pe 20 noiembrie sa discutam aceasta chestiune impreuna cu specialistii in domeniu:
MUTU ADINA : Consilier școlar și psiholog în cadrul Școlii Spectrum Colentina
NEGESCU ANA-MARIA: Psiholog
RADU LILIANA: Psihoterapeut
In randurile de mai jos gasiți un scurt istoric al modului in care au evoluat, in timp eforturile colective de a formula, promova si apara drepturile copiilor.
Pași prin timp în lupta pentru drepturile copiilor
1919
Fondul Salvați Copiii, cunoscut sub numele de Salvați Copiii, este o organizație internațională non-guvernamentală care promovează drepturile copiilor, oferă suport și ajută copiii din țările în curs de dezvoltare. A fost înființată în Regatul Unit în 1919 pentru a îmbunătăți viața copiilor printr-o educație mai bună, asistență medicală și oportunități economice, precum și acordarea de ajutoare de urgență în caz de dezastre naturale, războaie și alte conflicte.
1924
Declarația drepturilor copilului, uneori cunoscută sub numele de Declarația de la Geneva privind drepturile copilului, este un document internațional care promovează drepturile copilului, elaborat de Eglantyne Jebb și adoptat de Societatea Națiunilor în 1924 și adoptat într-o formă extinsă de către Națiunile Unite în 1959.
1946
Programul Fondului Națiunilor Unite pentru copii, cu sediul în New York, oferă asistență umanitară și de dezvoltare copiilor și mamelor din țările în curs de dezvoltare. Este membru al Grupului Națiunilor Unite pentru Dezvoltare. Cea mai mare parte a activității UNICEF este în domeniu, cu personal din peste 190 de țări și teritorii. Mai mult de 200 de birouri ale țării îndeplinesc misiunea UNICEF prin programe elaborate cu guvernele gazdă. Șapte birouri regionale oferă asistență tehnică birourilor țării după cum este necesar.
1949
SOS Children's Sands este o organizație independentă, non-guvernamentală de dezvoltare internațională, care lucrează pentru satisfacerea nevoilor și protecția intereselor și drepturilor copiilor din 1949. A fost fondată de Hermann Gmeiner în Imst, Austria. Organizația sa internațională, SOS-Kinderdorf International, a fost înființată în 1960, după asociațiile naționale înființate în Franța, Germania și Italia, pe lângă asociația originală austriacă. Peste o sută de asociații naționale din întreaga lume au fost înființate de atunci.
1954
Ziua Copiilor este recunoscuta ca ziua in care celebram copii. Ziua este sărbătorită la diferite date calendaristice in functie de țară. Ziua Mondială a Copilului are loc anual pe 20 noiembrie. Proclamată în prima instanță de către Regatul Unit în 1954, a fost stabilită ca să încurajeze toate țările să instituie o zi care să promoveze, în primul rând, schimbul reciproc și înțelegerea între copii și, în al doilea rând, să inițieze acțiuni spre beneficiul și bunăstarea copiilor lumii.
1959
În 1959, Adunarea Generală a Organizației Națiunilor Unite a adoptat Declarația drepturilor copilului. Acesta a marcat primul consens internațional major asupra principiilor fundamentale ale drepturilor copilului.
1989
Convenția Națiunilor Unite privind drepturile copilului (abreviată în mod obișnuit ca CRC sau UNCRC) este un tratat privind drepturile omului, care stabilește drepturile civile, politice, economice, sociale, de sănătate și culturale ale copiilor. Convenția definește copilul ca orice ființă umană sub vârsta de optsprezece ani, cu excepția cazului în care vârsta majoră este atinsă mai devreme în temeiul legislației naționale. Națiunile care ratifică această convenție sunt obligate să le respecte prin legea internațională. Conformitatea este monitorizată de Comitetul ONU pentru Drepturile Copilului, care este compus din membri din țări din întreaga lume. O dată pe an, Comitetul prezintă un raport Comitetului III al Adunării Generale a Națiunilor Unite, care audiază, de asemenea, o declarație a președintelui CRC, iar Adunarea adoptă o Rezoluție privind drepturile copilului.
1993
War Child este o organizație non-guvernamentală fondată în Marea Britanie în 1993, care oferă asistență copiilor din zonele care se confruntă cu conflicte și consecințele conflictului. Înființarea companiei War Child UK a fost în curând urmată de organizații din Canada și Olanda.
1998
Carta africană privind drepturile și bunăstarea copilului (denumită și ACRWC sau Carta copiilor) a fost adoptată de Organizația Unității Africane (OAU) în 1990 (în 2001, UAU a devenit din punct de vedere juridic Uniunea Africană) și a intrat în vigoare în 1999. Ca și Convenția Națiunilor Unite privind Drepturile Copilului (CRC), Carta Copiilor este un instrument cuprinzător care stabilește drepturile și definește principiile și normele universale pentru statutul copiilor. ACRWC și CRC sunt singurele tratate internaționale și regionale privind drepturile omului care acoperă întregul spectru de drepturi civile, politice, economice, sociale și culturale. Acesta solicită crearea unui Comitet de experți africani privind drepturile și bunăstarea copilului (Comitetul de experți). Misiunea sa este de a promova și de a proteja drepturile stabilite de ACRWC, de a practica aplicarea acestor drepturi și de a interpreta dispoziția ACRWC în conformitate cu cerințele statelor partid, ale instituțiilor Uniunii Africane (UA) sau ale tuturor celorlalte instituții recunoscute de UA sau de un stat membru.
1999
Convenția privind interzicerea și acțiunea imediată pentru eliminarea celor mai grave forme ale muncii copilului, cunoscută sub numele de Convenția privind cele mai grave forme ale muncii copilului, a fost adoptată de Organizația Internațională a Muncii (OIM) în 1999 ca Convenție nr. 182 a OIM. este una dintre cele 8 convenții fundamentale ale OIM. Prin ratificarea acestei Convenții nr. 182, o țară se angajează să ia măsuri imediate pentru interzicerea și eliminarea celor mai grave forme ale muncii copilului. Convenția se bucură de cel mai rapid ritm de ratificare în istoria OIM din 1919. Programul Internațional al OIM privind eliminarea muncii copiilor (IPEC) este responsabil pentru asistarea țărilor în această privință, precum și pentru monitorizarea conformității. În 1999, OIM a adoptat și Recomandarea nr. 190 privind cele mai grave forme ale muncii copiilor. Această recomandare conține, printre altele, recomandări privind tipurile de pericole care ar trebui luate în considerare pentru a fi incluse într-o definiție a celor mai grave forme de pericole cu care se confruntă copiii folositi pentru forta de munca.