La bază, ideea de a căuta un loc mai prielnic conservării vieții și accesului la resurse ne pare tuturor una de bun-simț. În fond, adaptarea la schimbare este o condiție a progresulu, iar asta implică mișcare, de vreme ce și noi și mediul suntem într-o continuă transformare.

În decursul a mii de ani, popoarele Pământului au trecut de la un stil de viață nomad, la unul sedentar. De la triburi, la imperii, la state de drept, toate trasează granițe și creează identități naționale, care ne leaga de un teritoriu prin raporturi ierarhice. Istoria unei culturi este întotdeauna descrisă în relație cu influențele pe care le-a asimilat, cu tensiunile, atacurile sau obstacolele pe care le-a înfruntat. Chestiunea granițelor este una de ordin pragmatic, ea privește resurse, teritorii și moduri de organizare internă, lăsand în afara discuției componenta umană. Tușa de delimitare dintre noi și ei a fost dintotdeauna trasată din considerente politico-economice. Cu toate astea, îi numim mari conducători ai omenirii pe aceia care au unit, care au reușit să găsească ceea ce ne leagă, iar aici nu mă refer la fire narative construite sub formă de istorii, ci la acele valori universale care devin motor al progresului.

Astfel, principiul pe care îl regăsim aici și îl aducem în discuție este cel al mișcării. Dintr-o perspectivă de ansamblu observăm cum pare că ne opunem forțelor schimbării, punându-le etichete ce denumesc influențe negative. Noțiunea de emigrant este una care merită dezbătută, căci perspectiva generala după care ne ghidăm pare sa fie una care variaza in functie de interese, printr-o formalizare ce reduce individul la o naționalitate. Uităm că intâlnirile identitatilor culturale si fuziunea dintre ele au pus in mișcare evoluția umana.

La nivel biologic, teoria care pare să descrie apariția formelor complexe de viață poartă denumirea de ”The Faithfull Encounter” și spune povestea a două organisme unicelulare diferite. În urma unei ciocniri, una a patruns în interiorul celeilalte și atunci, în loc să se distrugă reciproc, au coexistat generand mai multa energie și astfel, prin integrare, au dezvoltat un mecanism mai complex. Natura ne arată principiile sale, dar este important să vedem contribuția stiintei și în actualizarea valorilor morale, nu doar în aceea a dezvoltarii tehnologice.

Problema migrațiilor în contextul contemporan vizează în primul rând ciocnirile culturale. Nu ne mai punem problema astăzi că cei care au construit Statele Unite ale Americii, care avea sa devina in istorie cea dintai putere din lume, au fost de fapt niște emigranți. Desigur, veți spune, situația era diferită, și vă asigur că nu faptul că au ocupat un pământ nou a făcut diferența, căci era deja locuit de băștinași a căror soartă nu a fost finalmente una fericită, ci  faptul că cei care s-au stabilit acolo aveau aceleași repere culturale. Astfel vedem tranziția ca fiind una pozitivă, iar conotația cuvântului ”emigrant” capătă altă valoare în povestea asta.

Dacă pătrundem mai adânc în ceea ce pare a fi o problemă de ciocnire între diferențe culturale, vedem ca ceea ce le leagă este complementaritatea. Filozofia chineză, pornind de la textul antic I-Jing, pune foarte mult accent pe relația dintre două principii fundamentale- mișcare și repaos. Principii pe care le putem identifica ușor dacă aruncăm o privire peste registrul în care s-a dezvoltat arta culturii creștine pe de-o parte, și cea islamică pe de alta. Avem astfel pe de-o parte înrămare, închidere într-un cadru fix, în care devine posibilă construcția dimensiunii tehnologice a omului, iar pe de altă parte găsim deschiderea spre cosmos obținută prin pattern-uri repetitive, care îi descriu mișcarea și legile sale nevăzute.

Propun ca sub pretextul Zilei Internaționale a Emigranților, să ne oprim să reflectăm asupra acestui concept și a implicațiilor sale, căci se cere să-l repoziționăm în mentalul nostru colectiv. Să ne amintim că diversitatea duce la creșterea complexității vieții, că mișcarea și expansiunea aduc noi situații care implică noi puncte de vedere și necesită noi interpretari, iar acest aspect este imperativ dacă vrem să continuăm pe linia evoluției spirituale și nu doar a celei materiale.