In anul 2019, agenda activitatilor din ADVU se va concentra in jurul unei singure teme – cea a DREPTURILOR OMULUI. Ne propunem ca prin toate actiunile noastre sa informam si sa educam cu privire la acestea, sa promovam, sa protejam si sa intarim aceste drepturi care constituie pilonii naturii noastre umane. Scurta istorie din randurile are urmeaza spune povestea maturizarii acestui ideal, a contextelor istorice si a organizatiilor care au luptat pentru asta.
1899-1907
Convențiile de la Haga din 1899 și 1907 reprezintă o serie de tratate și declarații internaționale negociate în cadrul a două conferințe internaționale de pace de la Haga din Olanda. Pe lângă Convențiile de la Geneva, Convențiile de la Haga se numără printre primele aparitii formale ale legilor războiului și ale crimelor de război în corpul dreptului internațional secular. A treia conferință a fost planificată pentru 1914 și ulterior reprogramată pentru 1915, dar nu a avut loc din cauza izbucnirii primului război mondial.
1948
Convenția privind prevenirea și pedepsirea crimei genocidului a fost adoptată de Adunarea Generală a Națiunilor Unite la 9 decembrie 1948 ca Rezoluție 260 a Adunării Generale. Convenția a intrat în vigoare la 12 ianuarie 1951. Aceasta definește genocidul din punct de vedere juridic și este rezultatul multor anilor de campanie condusa de către avocatul Raphael Lemkin. Toate țările participante sunt sfătuite să prevină și să pedepsească acțiunile de genocid în război și în timp de pace. În decembrie 2017, 149 state au ratificat sau au aderat la tratat, cel mai recent Benin, la 2 noiembrie 2017. Un stat, Republica Dominicană, a semnat, dar nu a ratificat tratatul.
1948
Declarația Universală a Drepturilor Omului (UDHR) este un document de referință în istoria drepturilor omului. Proiectată de reprezentanți din diferite medii juridice și culturale din toate regiunile lumii, Declarația a fost proclamată de Adunarea Generală a Organizației Națiunilor Unite la Paris la 10 decembrie 1948 (Rezoluția 217 A a Adunării Generale) ca un standard comun de realizare pentru toate popoarele și toate națiunile. Ea stabilește, pentru prima dată, că drepturile fundamentale ale omului trebuie să fie protejate universal și au fost traduse în peste 500 de limbi.
1950
Convenția Europeană a Drepturilor Omului (CEDO) este un tratat internațional care protejează drepturile omului și libertățile fundamentale în Europa. Proiectat în 1950 de Consiliul Europei, nou înființat, convenția a intrat în vigoare la 3 septembrie 1953. Toate statele membre ale Consiliului Europei sunt părți la Convenție și se așteaptă ca noii membri să ratifice Convenția cât mai curând posibil. Convenția a instituit Curtea Europeană a Drepturilor Omului (CEDO). Orice persoană care consideră că drepturile sale au fost încălcate în temeiul convenției de către o parte-parte poate să se adreseze Curții.
1966
Pactul internațional privind drepturile civile și politice (ICCPR) este un tratat multilateral adoptat de Adunarea Generală a Națiunilor Unite prin Rezoluția 2200A (XXI) la 19 decembrie 1966 și în vigoare de la 23 martie 1976, în conformitate cu articolul 49 al legământului. Articolul 49 a permis ca acest legământ să intre în vigoare la trei luni de la data depunerii celui de-al 35-lea instrument de ratificare sau de aderare. Legământul îi obligă partidele să respecte drepturile civile și politice ale indivizilor, inclusiv dreptul la viață, libertatea religioasă, libertatea de exprimare, libertatea de întrunire, drepturile electorale și dreptul la un proces echitabil și un proces echitabil. În februarie 2017, Pactul are 169 de partide și alte șase semnatare fără ratificare.
1976
Actul Internațional al Drepturilor Omului a fost denumit Rezoluția 217 (III) a Adunării Generale a Națiunilor Unite și două tratate internaționale stabilite de Națiunile Unite. Aceasta cuprinde Declarația Universală a Drepturilor Omului (adoptată în 1948), Pactul Internațional privind Drepturile Civile și Politice (ICCPR, 1966), cu cele două Protocoale opționale și Pactul Internațional privind Drepturile Economice, Sociale și Culturale (ICESCR, 1966). Cele două legi au intrat în vigoare în 1976, după ce un număr suficient de țări le-au ratificat.
1981
Declarația ONU privind eliminarea tuturor formelor de intoleranță și discriminare bazată pe religie sau convingeri (denumită în continuare „declarație de discriminare religioasă” sau „declarație”) este în mod clar „cel mai important instrument internațional privind drepturile religioase și interzicerea intoleranței sau a discriminării pe baza religiei sau credinței „. Cu toate acestea, se pare că, chiar și după 22 de ani, există puțină voință politică pentru a face ca această declarație să fie realizată ca un instrument juridic obligatoriu.
1990
Convenția internațională privind protecția drepturilor tuturor lucrătorilor migranți și a membrilor familiilor acestora, este un tratat multilateral al Organizației Națiunilor Unite care reglementează protecția lucrătorilor și familiilor migranților. Semnat la 18 decembrie 1990, a intrat în vigoare la 1 iulie 2003, după ce a fost atins pragul de 20 de state ratificatoare în martie 2003. Comisia pentru lucrătorii migranți (CMW) monitorizează implementarea convenției și este una dintre cele șapte organe ale tratatului pentru drepturile omului.
1992
Declarația cu privire la drepturile persoanelor aparținând minorităților naționale sau etnice, religioase și lingvistice a fost adoptată de Adunarea Generală a ONU la 18 decembrie 1992, fără vot, prin Rezoluția nr. 47/135. Dispozițiile sale cheie includ că „Persoanele aparținând minorităților naționale sau etnice, religioase și lingvistice (denumite în continuare persoane aparținând minorităților) au dreptul să se bucure de propria lor cultură, să-și exercite și să practice religia proprie și să folosească propria lor limbă , în mod privat și în public, în mod liber și fără interferențe sau sub orice formă de discriminare „(articolul 2.1).
1993
Conferința mondială privind drepturile omului a fost organizată de Organizația Națiunilor Unite la Viena, Austria, în perioada 14-25 iunie 1993. A fost prima conferință privind drepturile omului de la sfârșitul războiului rece. Principalul rezultat al conferinței a fost Declarația și Programul de acțiune de la Viena. La conferința mondială privind drepturile omului au participat reprezentanți ai 171 de națiuni și 800 de ONG-uri, cu un număr de aproximativ 7000 de participanți. Aceasta a făcut-o cea mai mare adunare pe tema drepturilor omului. A fost organizată de expertul în drepturile omului, John Pace.
Organizatii la nivel modial
1941
Freedom House este o organizație neguvernamentală (ONG) finanțată de guvernul S.U.A., care desfășoară activități de cercetare și promovare a democrației, a libertății politice și a drepturilor omului. Freedom House a fost fondată în octombrie 1941. Wendell Willkie și Eleanor Roosevelt au fost primii președinți de onoare. Se descrie ca o „voce clară pentru democrație și libertate în întreaga lume”, deși criticii au declarat că organizația este părtinitoare față de interesele Statelor Unite. Raportul anual Freedom in the World al organizației, care evaluează gradul de libertăți politice și libertăți civile ale fiecărei țări, este frecvent citat de oameni de știință politică, jurnaliști și factori de decizie politică. Libertatea presei și libertatea rețelei, care monitorizează cenzura, intimidarea și violența împotriva jurnaliștilor, precum și accesul publicului la informații, se numără printre celelalte rapoarte semnate de acesta.
1945
Organizația Națiunilor Unite (ONU) este o organizație interguvernamentală însărcinată să promoveze cooperarea internațională și să creeze și să mențină ordinea internațională. Înlocuitor pentru Liga Națiunilor ineficiente, organizația a fost înființată la 24 octombrie 1945 după al doilea război mondial, cu scopul de a preveni un astfel de conflict. La fondarea sa, ONU avea 51 de state membre; sunt acum 193. Sediul ONU se află în Manhattan, New York, și este supus extrateritorialității. Alte sedii principale sunt situate la Geneva, Nairobi și Viena. Organizația este finanțată prin contribuții evaluate și voluntare din partea statelor sale membre. Obiectivele sale includ menținerea păcii și securității internaționale, promovarea drepturilor omului, promovarea dezvoltării sociale și economice, protejarea mediului și acordarea de ajutor umanitar în caz de foamete, dezastre naturale și conflicte armate. ONU este cea mai mare organizație interguvernamentală din lume, cea mai cunoscută si cea mai puternică din lume.
1959
Curtea Europeană a Drepturilor Omului este o instanță supra-națională sau internațională înființată de Convenția Europeană a Drepturilor Omului. Curtea audiază cereri privind faptul că un stat contractant a încălcat una sau mai multe dintre dispozițiile referitoare la drepturile omului, care privesc drepturile civile și politice prevăzute în convenție și în protocoalele sale. O cerere poate fi depusă de o persoană fizică, de un grup de persoane sau de una sau mai multe dintre celelalte state contractante și, pe lângă hotărâri judecătorești, Curtea poate, de asemenea, să emită avize consultative. Convenția a fost adoptată în contextul Consiliului Europei, iar toate cele 47 de state membre ale acesteia sunt părți contractante la Convenție. Curtea are sediul la Strasbourg, Franța.
1961
Amnesty International (denumită în mod obișnuit „Amnesty” sau „AI”) este o organizație neguvernamentală din Londra, axată pe drepturile omului. Organizația pretinde că are peste 7 milioane de membri și suporteri din întreaga lume. Obiectivul declarat al organizației este „să desfășoare activități de cercetare și să genereze acțiuni pentru a preveni și a pune capăt abuzurilor drepturilor omului și a cere justiție pentru cei ale căror drepturi au fost încălcate”. Amnesty International a fost fondată la Londra în 1961, în urma publicării articol „The Forgotten Prisoners” în The Observer, la 28 mai 1961, de avocatul Peter Benenson. Amnesty atrage atenția asupra încălcărilor drepturilor omului și a campaniilor de respectare a legilor și standardelor internaționale. Lucrează pentru a mobiliza opinia publică pentru a exercita presiuni asupra guvernelor care permit abuzul să aibă loc. Amnistia consideră că pedeapsa capitală este „refuzul final, ireversibil al drepturilor omului”. Organizația a primit Premiul Nobel pentru Pace din 1977 pentru „campania împotriva torturii” și Premiul Organizației Națiunilor Unite în domeniul drepturilor omului în 1978.
1973
Organizația pentru Securitate și Cooperare în Europa (OSCE) este cea mai mare organizație interguvernamentală orientată spre securitate. Mandatul său include chestiuni precum controlul armelor, promovarea drepturilor omului, libertatea presei și alegerile corecte. El are în jur de 3460 de persoane, mai ales în operațiunile sale de teren, dar și în secretariatul său din Viena, Austria și instituțiile sale. Are originile sale în Conferința din 1975 privind securitatea și cooperarea în Europa (CSCE) desfășurată la Helsinki, Finlanda.
1977
Comitetul Internațional al Crucii Roșii (ICRC) este o instituție umanitară cu sediul la Geneva, Elveția, și un laureat al Premiului Nobel de trei ori. Părțile semnatare ale celor patru convenții de la Geneva din 1949 și ale protocoalelor adiționale din 1977 (Protocolul I, Protocolul II) și 2005 au acordat mandatului CICR protecția victimelor conflictelor armate internaționale și interne. Astfel de victime includ război răniți, deținuți, refugiați, civili și alți ne-combatanți. ICRC face parte din Mișcarea Internațională a Crucii Roșii și Semilunii Roșii, împreună cu Federația Internațională a Societăților Crucii Roșii și Semilunii Roșii (IFRC) și 190 de Societăți Naționale. Este cea mai veche și mai onorată organizație din cadrul mișcării și una dintre cele mai recunoscute organizații din lume, câștigând trei premii Nobel pentru pace în 1917, 1944 și 1963.
1978
Human Rights Watch (HRW) este o organizație non-guvernamentală internațională care desfășoară activități de cercetare și promovare a drepturilor omului. HRW are sediul central în New York City cu birouri în Amsterdam, Beirut, Berlin, Bruxelles, Chicago, Geneva, Johannesburg, Londra, Los Angeles, Moscova, Nairobi, Paris, San Francisco, Sydney, Tokyo, Toronto, Washington, Zürich . Grupul îi presează pe guverne, pe factorii de decizie și pe abuzatorii de drepturi de om să denunțe abuzul și să respecte drepturile omului, iar grupul acționează adesea în numele refugiaților, copiilor, migranților și prizonierilor politici. Human Rights Watch a participat în 1997 la Premiul Nobel pentru Pace ca membru fondator al Campaniei Internaționale de interzicere a minelor de teren și a jucat un rol principal în tratatul din 2008 privind interzicerea munițiilor cu dispersie.
1983
Organizația arabă pentru drepturile omului este o organizație non-guvernamentală (ONG) care activează în domeniul drepturilor omului în lumea arabă. Acesta a fost fondat printr-o rezoluție convenită la Hammamet, Tunisia, în 1983. Adunarea sa generală este organizată la fiecare trei ani, în timp ce Consiliul de Administrație se reunește anual și este format din 25 de membri. 20 de membri sunt aleși, iar restul de 5 sunt numiți de AOHR. Sediul său actual se află în Cairo, Egipt.
1993
Oficiul Înaltului Comisar al Organizației Națiunilor Unite pentru Drepturile Omului (cunoscut sub numele de Oficiul Înaltului Comisar pentru Drepturile Omului (OHCHR) este o agenție a Organizației Națiunilor Unite care activează în promovarea și protejarea drepturilor omului garantate de dreptul internațional și stipulate în Declarația Universală a Drepturilor Omului din 1948. Biroul a fost înființat de Adunarea Generală a ONU la 20 decembrie 1993, în urma Conferinței Mondiale a Drepturilor Omului din 1993.